Elaborarea cursurilor multimedia instructive prin aplicarea tehnologiilor multimedia nu necesită abilităţi şi cunoştinţe de specialitate în informatică şi sunt accesibile tuturor ce deţin o cultură informaţională adecvată. Dat fiind faptul că sistemele şi tehnologiile multimedia sunt în continuă dezvoltare, cresc şi performanţele fiecărui tip de programe, fiind mai interesante şi mai captivante.
Un modul este un element simplu şi autonom, care însă poate intra în calitate de componentă într-un ansamblu mai complex.
Se numeşte curs multimedia instructiv (CMI) o reţea de module, create pe baza tehnologiilor multimedia, reprezentînd informaţii multimedia, pentru acumularea cunoştinţelor în orice domeniu disciplinar.
La elaborarea unui curs instructiv asistat de calculator trebuie de pacurs următoarele etape:
După cum s-a meţionat mai sus una din priorităţile instruirii asistate de calculator este aplicarea elementelor multimedia: imagini grafice, imagini 3D, elemente de sunet (voce, mizică), clipuri-video, filme, animaţie. Ele oferă posibilitatea explicării proceselor complexe prin adăugarea efectelor ilustrative multimedia.
Obietivul de bază al implementării lecţiilor electronice, incluse în cursurile multimedia instructive este asistarea şi înlocuirea patţială a materiei studiate în mod tradiţional. Deaceea la crearea cursurilor de instruire electronice autorul trebuie să selecteze minuţios temele ce vor fi incluse în curs. Cursul creat trebuie să fie consecutiv şi integru.
Utlizarea tehnologiilor informaţionale asigură instruirea computerizată cu acomodarea la viteza de asimilare a informaţiei pentru fiecare utilizator în parte.
Modulele cursului multimedia elaborat trebuie să conţină un număr suficient de obiecte de navigare, hottascuri (combinaţii de taste), pauze, posibilităţi de anulare (ESC) a unor acţiuni etc. Modumele informaţionale şi paginile cursului pot fi legate prin cuvinte-cheie, legături definite de autor.
E necesar să oferim posibilitatea alegerii de către utilizator a oricărei teme pentru strudiere. Trebuie să asigurăm ieşirea către începutul programului (meniul de bază), cît şi către pagina primară a oricărui modul...
Sugestii şi recomadări de creare a cursului:
Este bine de folosit nu mai mult de trei culori pe o pagină. Alte efecte pot fi obţinute prin schimbarea temporară a culorii fragmentului, care apoi revine la culoarea iniţială.
Documentele grafice sunt informaţii în formă de imagini fixe reprezentînd grafice, schiţe tehnice, desene, imagini foto. Utilizarea imaginilor la crearea unui curs multimedia insctructiv îl face mai explicit, mai interesant, mai captivant
Secvenţele video sunt informaţii în formă de imagini în mişcare – filme etc. Pregătirea benzilor animate este un proces mai complicat, dar în unele cazuri poate fi necesar. O deosebire clară între video-clipuri şi animaţie nu este reliefată. Cu filme sunt reflectate imagini din lumea reală, iar cu animaţii şi vedeo-clipuri – imagini din lumea virtuală.
Există mai multe forme de proiectare a unui dialog. Din cele mai cunoscute tipuri de dialog sunt:
- selectarea cu ajutorul mause-lui a opţiunii necesare din meniu;
- înscrierea opţiunii necesare, sau a abrevierii acesteia;
- activarea unei taste corespunzătoare funcţiei date.
Cea mai eficientă este selectarea cu ajutorul mouse-lui.
Secvenţele audio sunt informaţii în formă acustică: voce, muzică,sunet, etc. În cadrul creării unui curs multimedia instructiv sunetul reprezintă un mijloc eficient de influenţare. Cu ajutorul sunetului putem contribui la focalizarea atenţiei către un obiect de pe ecran. Secvenţele audio ocupă un volum mare, deaceea se vor utiliza doar în caz de strictă necesitate.
O valoare psihologică înaltă o are maniera sau tonul de expunere a informaţiei de studiu. Pentru ca expunerea informaţiei să fie mai accesibilă este necesar să fie ales un ton agreabil. O abordare aproblemei de-o manieră autoritară va avea o expunere severă şi neatractivă, deaceea poate duce la plictiseală şi la scăderea interesului faţă de studiu, pînă la abandonarea cursului. Folosirea binevoinţei, nuanţelor de umor contribuie la stabilirea unui feedback (conexiune inversă)sănătos între utilizator şi CMI
Download Tipul de date string
Cu informatii pentru dezvoltare personala, dar şi pentru studentţi, elevi, profesori, webmasteri, programatori
Se afișează postările cu eticheta tipuri de date. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tipuri de date. Afișați toate postările
marți, 1 februarie 2011
Tipuri de date Array (Tablou) în Pascal.
Un array (masiv) este un bloc continuu de celule din memoria calculatorului, reunit sub un nume comun. Array-ul descrie o structură de entităţi (componente) care, geometric, sunt atît de regulate încît oricare dintre ele pot fi specificate în mod unic prin precizarea coordonatelor. Aceste coordonate sunt numite indici. În limbajul Pascal indicii sunt listaţi în paranteze drepte care urmeaza numelui array-ului ca în a[3] (se citeşte a de 3) şi b[i,j] (se citeşte b de i şi j!). Deşi [3] şi [i,j] nu pot apărea ca indici, ei sunt versiuni liniarizate ale indicilor folosiţi în notaţii ca a3 şi bi,j. Din moment ce array-urile sunt stocate în memorie, orice componente ale acestora pot fi accesate (regăsite) foarte repede, timpul de acces fiind independent de locaţia componentei (array-ului).
Array-urile ale căror componente pot fi identificate folosind un singur indice sunt numite array-uri unidimensionale, array-urile ca b[i,j] cu doi indici sunt numite bidimensionale, iar cele cu mai mult de doi indici sunt numite multidimensionale.
Matematicienii şi oamenii de ştiinţă folosesc frecvent array-uri bidimensionale pe care le numesc matrici. Toate array-urile ilustrate mai jos respectă definitia unui array, dar ele nu sunt în egală masură acceptate de Pascal
Array-urile sunt folositoare, dar nu necesare pentru însumarea numerelor. Consideram urmatorul program pentru adunarea a cinci valori întregi:
PROGRAM suma5;
var
a,b,c,d,e,suma:integer;
begin
writeln('Introduceti a,b,c,d,e ');
readln(a,b,c,d,e);
suma:=a+b+c+d+e;
writeln('Suma este: ',suma)
end {suma5}.
Acum, presupunem ca în loc de cinci valori de intrare avem 50, 500 sau 5000! Evident, tehnica utilizată în programul suma5 nu "prea ţine"; cine este dispus să inventeze 5000 de nume diferite de variabile? Altfel stau lucrurile dacă vom folosi un array, ca în programul nouasuma5.
PROGRAM nouasuma5;
const
n=5000;
var
a:array[1..n] of integer;
i,suma:integer;
begin
suma:=0; { initializare suma }
for i:=1 to n do
begin
read(a[i]);
suma:=suma+a[i];
end;
write(suma);
end {nouasuma5}.
Se pune următoarea întrebare: a fost necesară definirea unui array? Raspunsul este: nu. Argumentul este simplu - nu a fost exploatată proprietatea de acces direct a array-ului. Pentru această problemă, soluţia preferată este cea ilustrată în programul prezentat mai jos, care foloseşte o singură variabilă de intrare a:
PROGRAM suma;
var
s,a:integer;
begin
s:=0;
while NOT eof do
begin
read(a);
s:=s+a;
end;
write(s);
end {suma}.
§3. Managementul indicilor
Presupunem că a este de tip array [0..n] of integer; unde n este o constantă, iar i un înteger. Pentru a atribui fiecărui element a[i] valoarea indicelui este usor.
for i:=0 to n do
a[i]:=i;
Pentru a atribui fiecărui element a[i] valoarea n-i procedam ca în exemplul urmator:
Exemplu:
for i:=0 to n do
a[i]:=n-i;
for i:=0 to n do
a[n-i]:=i;
În fiecare caz a trebuit să descoperim cîte o relaţie între a[i], a[n-i] şi i şi între a[i] şi n-i.
Iata un exemplu mai interesant.
Presupunem că procedura exchange este corespunzător definită ca un array ce conţine cîteva valori şi că dorim să inversăm ordinea acelor valori.
a[0]<->a[n]
a[1]<->a[n-1]
a[2]<->a[n-2]
Relaţia dintre indicii succesivi este uşor de stabilit:
a[i]<->a[n-i]
Dar ce limită superioară ar trebui să fie folosită de ciclul for astfel încît să minimalizăm numărul de schimbări necesare ?
Exprimarea din exemplul urmator, dupa cum se poate constata uşor, nu face mai nimic!
Exemplu:
for i:=0 to n do
exchange(a[i],a[n-i]);
Ceea ce ne trebuie este soluţia următoare, care lucrează atît pentru o valoare para a lui n, cît şi pentru o valoare impară.
Exemplu:
for i:=0 to (n-1) div 2 do
exchange(a[i],a[n-i]);
Exemplele prezentate sunt tipice utilizării array-ului cu o dimensiune. Cheia succesului constă în managementul indicilor.
Tipuri de date array
Array-urile ale căror componente pot fi identificate folosind un singur indice sunt numite array-uri unidimensionale, array-urile ca b[i,j] cu doi indici sunt numite bidimensionale, iar cele cu mai mult de doi indici sunt numite multidimensionale.
Matematicienii şi oamenii de ştiinţă folosesc frecvent array-uri bidimensionale pe care le numesc matrici. Toate array-urile ilustrate mai jos respectă definitia unui array, dar ele nu sunt în egală masură acceptate de Pascal
Array-urile sunt folositoare, dar nu necesare pentru însumarea numerelor. Consideram urmatorul program pentru adunarea a cinci valori întregi:
PROGRAM suma5;
var
a,b,c,d,e,suma:integer;
begin
writeln('Introduceti a,b,c,d,e ');
readln(a,b,c,d,e);
suma:=a+b+c+d+e;
writeln('Suma este: ',suma)
end {suma5}.
Acum, presupunem ca în loc de cinci valori de intrare avem 50, 500 sau 5000! Evident, tehnica utilizată în programul suma5 nu "prea ţine"; cine este dispus să inventeze 5000 de nume diferite de variabile? Altfel stau lucrurile dacă vom folosi un array, ca în programul nouasuma5.
PROGRAM nouasuma5;
const
n=5000;
var
a:array[1..n] of integer;
i,suma:integer;
begin
suma:=0; { initializare suma }
for i:=1 to n do
begin
read(a[i]);
suma:=suma+a[i];
end;
write(suma);
end {nouasuma5}.
Se pune următoarea întrebare: a fost necesară definirea unui array? Raspunsul este: nu. Argumentul este simplu - nu a fost exploatată proprietatea de acces direct a array-ului. Pentru această problemă, soluţia preferată este cea ilustrată în programul prezentat mai jos, care foloseşte o singură variabilă de intrare a:
PROGRAM suma;
var
s,a:integer;
begin
s:=0;
while NOT eof do
begin
read(a);
s:=s+a;
end;
write(s);
end {suma}.
§3. Managementul indicilor
Presupunem că a este de tip array [0..n] of integer; unde n este o constantă, iar i un înteger. Pentru a atribui fiecărui element a[i] valoarea indicelui este usor.
for i:=0 to n do
a[i]:=i;
Pentru a atribui fiecărui element a[i] valoarea n-i procedam ca în exemplul urmator:
Exemplu:
for i:=0 to n do
a[i]:=n-i;
for i:=0 to n do
a[n-i]:=i;
În fiecare caz a trebuit să descoperim cîte o relaţie între a[i], a[n-i] şi i şi între a[i] şi n-i.
Iata un exemplu mai interesant.
Presupunem că procedura exchange este corespunzător definită ca un array ce conţine cîteva valori şi că dorim să inversăm ordinea acelor valori.
a[0]<->a[n]
a[1]<->a[n-1]
a[2]<->a[n-2]
Relaţia dintre indicii succesivi este uşor de stabilit:
a[i]<->a[n-i]
Dar ce limită superioară ar trebui să fie folosită de ciclul for astfel încît să minimalizăm numărul de schimbări necesare ?
Exprimarea din exemplul urmator, dupa cum se poate constata uşor, nu face mai nimic!
Exemplu:
for i:=0 to n do
exchange(a[i],a[n-i]);
Ceea ce ne trebuie este soluţia următoare, care lucrează atît pentru o valoare para a lui n, cît şi pentru o valoare impară.
Exemplu:
for i:=0 to (n-1) div 2 do
exchange(a[i],a[n-i]);
Exemplele prezentate sunt tipice utilizării array-ului cu o dimensiune. Cheia succesului constă în managementul indicilor.
Tipuri de date array
Etichete:
arraz,
Didactică,
download,
Pascal,
programare,
Programming,
tipuri de date
Abonați-vă la:
Postări (Atom)